În 1999, m-am angajat, ca agent de vânzări, la Rohe România, o firmă care , printre altele, vindea și echipamente de service, în general mărci ”premium” . Drept urmare, produsele pe care le vindeam, erau cam cu 30-50% mai scumpe decât ale concurenței.
În acei ani, cei mai în vârstă își amintesc, concurența pe piața echipamentelor de service era acerbă, iar firmele se băteau, în primul rând, prin serviciile post-vânzare oferite … Nu că vreau să fiu rău, dar ați observat cum sunt , de exemplu, departamentele de service ale multor firme care vând echipamente astîzi ? În general, tot ”dinozaurii” (adică acele firme specializate care au supraviețuit acestor ani) mai pun accent și pe partea tehnică … Dar hai să nu mai divagăm și să revenim la povestea noastră.
Într-o zi, primesc un telefon (pe fix) de la cineva de la o firmă dintr-un sat de pe lângă Titu, județul Dâmbovița, care dorea echipamente pentru dotarea completă a unui atelier de vulcanizare … Știind că la prețurile noastre nu am fi putut vinde niciodată (cei de la Total Trading ne mâncau pe pâine pe oriunde ne duceam cu oferte), ca să scap de gura Directorului de Vânzări, i-am făcut o ofertă și i-am trimis-o pe fax, așa cum făceam pe vremea aia … Ca și fapt divers, noi vindeam compresoare Stenhoj, Danemarca, iar pretul compresorului era cam cât pretul compresorului similar, plus aparatul de dejantat, plus aparatul de echilibrat, însumate, de la Total Trading (și care nu erau proaste absolut deloc).
După vreo 3 săptămâni, la o ”ședință de analiză”, sunt întrebat ce mai știu de ”Dâmbovițenii mei”. Evident am spus că nu mai știu nimic, că dacă nu au făcut stop cardiac atunci când au văzut oferta, atunci s-ar putea să mai fie în viață, în concluzie, ca orice alt om normal la cap, ar fi cumparat din altă parte …
Bineînțeles că am fost luat la sex, pe motiv de ”neimplicare” așa că, pentru a scăpa de ”gura lumii” și a ”marca momentul”, mi-am pus curul în Dacia de serviciu și am pornit spre acel sat (nu reusesc să îmi amintesc numele lui …). Ajuns acolo, îl caut pe cetățeanul care ne-a trimis ”cererea de ofertă” și dau de el ”la sediu” , adică într-o cașcarabetă de tablă în care nu puteai risca să strănuți, de teamă să nu se prăbușească pereti. Individul stătea lăngă o masă pe care era o sticlă de ”tărie” și, împreună cu altă viețuitoare, pe care a prezentat-o ca ”asociatul lui”, stăteau la o țuică și o țigară … Am intrat în hruba respectivă, m-am așezat pe un obiect din lemn, căruia ei îi spuneau ”scaun”, am scos oferta trimisă și ”am inceput să negociem”. Ca să nu mai intru în detalii tehnice spun doar că valoarea totală a ofertei noastre pentru un aparat de dejantat, unul de echilibrat, un compresor, o platformă pneumatică, 2 pistoale, o vană de testat anvelopele și încă vreo cateva mărunțișuri, era în jur de 23.000 de mărci germane (cam 12.000 USD). Dacă vi se pare puțin, vă spun doar că salariul meu era de 150 USD/lună, iar o garsonieră relativ central în București, era în jur de 5.000 USD…
Pe o dotare similară, Total Trading cerea undeva în jur de 10.000 de mărci… După ce am stat ”la bârfă cu băieții” pentru a ”ne împrieteni”, am ajuns la ”negociere”. Unul din băieți scoase dintr-o data, dintr-un dulap prăpădit, un teanc de bani nemțești și îm spune: ”Șefu`, uite aici 6.000 de mărci … ia-i p`ăștia , îmi dai marfa și nu vreau niciun act … ”. Eu, ca boul, ca să intru oarecum în jocul lui, am răspuns: ”Hai bre, mă confuzi cu Șeful Gării ?”.
Atât mi-a trebuit … Dintr-o dată, individul se oprește brusc, se uită la ”asociatul lui” și îl întreabă : ”Auzi bă ? Dar Șeful gării nu e Marcel ?”. ”Asociatul”, se trezeste brusc din țuică și zise. ”Nu bă, Marcel nu mai e, că l-a mutat la Boteni parcă !”. ”Păi cine e atunci ?” întrebă și mai nedumerit ”clientul meu”… ”Habar n-am” , zise celălalt, ”dar parcă e o femeie !”…
”Fugi bă d`aci că nu e femeie, că am văzut io alaltăieri … ”. ”Nu știu bă” , zise celălalt, ”Io parcă așa auzisem, dar de ce o fi plecat Marcel ?”
Eu stăteam pe înlocuitorul ăla de scaun și mă uitam la ei cum discută despre cine e ”Șeful gării” și eram mai confuz ca Sue Ellen (cei care au văzut serialul Dallas știu la ce mă refer) neînțelegând cem ai caut eu în acel spațiu … Totuși am mai ramas un timp, curios și eu să aflu cine mai e ”Șeful Gării” …
După vreo 20 de minute , în care cei 2 discutau aprins ”cine e șeful gării”, am realizat că sunt în plus, am iesit fără să îi salut (cred că nici azi nu au observat că am iesit din camera) și am pornit spre casă, lăsându-i să se certe …
Și acum o să mă întrebați de ce v-am povestit întâmplarea asta …
Pentru că ce se întâmplă în România de câțiva ani îmi amintește de discuția despre ”Șeful Gării” . Avem o artă incredibilă de a ne consuma pentru căcaturi însă ignorăm total problemele importante … Oamenii ăia, în loc să discute despre investiția pe care urmau sa o facă, discutau despre ”Șeful Gării”.
La noi au fost alegeri europarlamentare și în loc să se discute despre rolul României în Uniunea Europeană și despre pozițiile pe care le vor adopta candidații, în cazul în care vor fi aleși, legate de probleme importante precum imigrația, politica ”ecologică”, politica economică și social, etc … s-a discutat despre ”divorțul lui Șoșoacă” …
Când România se împrumută cu dobânzi uriașe pentru a cumpăra armament pe care să îl doneze unor state aflate în război , în loc ca opinia publică să fie întrebată sau macar să existe o discuție în spațiul public, se discută de zor despre manelistul care a urcat pe scenă, la un concert al unei trupe rock.
Cănd mii de firme se închid, sufocate de taxe și impozite, aruncând în stradă zeci de mii de oameni, oamenii discută despre plecarea unor bucătari de la o televiziune …
Acestea sunt problemele reale ? Cine este ”Șeful Gării” ? Oamenilor chiar nu le mai pasa de ce se întâmplă în jurul lor și de ce măsuri iau împotriva lor cei pe care i-au ales ca să îi conducă. Am senzația că fiecare s-a închis într-o bulă personală de protecție în care nu lasă să pătrundă decât chestii inutile, care să nu îl ”deranjeze”.
Am văzut niște sondaje în care 85% din români spuneau că țara se îndreaptă într-o direcție greșită … Rezultatul ? 50% din români i-au ales tot pe aceiași oameni ca să îi conducă … Cum să numesc asta ?
Tot în urma unor sondaje publicate, 61% din bucureșteni considerau că activitatea primarului în funcție este proastă și foarte proastă, drept urmare … 48% l-au votat din nou …
Despre părerea populației legata de activitatea Președintelui, nu mai zic nimic, dar dacă mâine ar fi din nou alegeri iar Iohannis ar putea candida din nou, fac pariu că ar câștiga cu peste 60% din voturi.
Peste 90% din populație spune că își dorește pacea … Însă 70% îi votează pe cei care vor să bage România în război cu Federația Rusă …
În România problema mare este ”Șeful Gării” și cine este el … Nu contează ce se întâmplă cu tine, cu firma ta, cu familia ta, cu viitorul vostru … important este cine este ”Șeful Gării”. De parcă faptul că știi sau nu cine este ”Șeful Gării” îți poate garanta că vei avea mâine ce pune pe masă.
Se pleacă după fentă … Mult … Iar cei care ne conduc știu asta, motiv pentru care zi de zi ne crează, prin intermediul presei de Partid și de Stat, teme pe care să ”le dezbatem” zi de zi, precum ”cine este Șeful Gării” … Iar opinia publică tace și aplaudă …
Între timp … Taxele cresc, prețurile cresc, nivelul de trai scade, trăim pe credite din ce în ce mai mult, economia se duce la vale, iar cei care ar trebui să se ridice și să spună ”STOP, nu vă mai distrați atât pe banii mei !” , stau și se uită la Campionatul de Fotbal …
Acum, intreb și eu pentru un prieten, dacă Albania bate sau nu Croația la un meci de fotbal, vă schimbă cu ceva viața ? Sau dacă la conducerea țării ajung niște persoane a căror cea mai mare realizare în viață a fost că … au fost toată viața niște asistați și nu dau doi bani pe cei care îi votează ? Pe de altă parte vă înțeleg, pentru că dintre toți candidații, nu am văzut NICI MĂCAR UNUL care să aibă habar pe ce lume se află și care să merite să mă dau jos din pat și să îl trimit să facă mațul baston, în Parlament, pe banii mei …
Deci, până la urmă … Cine e ”Șeful Gării” ?
