În urmă cu peste 50 de ani concernul american Ford lansa modelul de succes Mustang, considerat o legendă a universului auto fiind un model dorit şi admirat de orice pasionat de automobile.
La începutul anilor ’60 era încă greu de anticipat schimbarea care va veni în caracterul automobilelor americane, piaţa auto americană din acea perioadă era încă dominată de General Motors ale cărui automobile cromate de dimensiuni generoase având motoare cu capacităţi foarte mari defilau maiestuos prin faţa admiratorilor pe marile bulevarde americane.
Ford Motor Company, care era al doilea mare producător mondial de automobile din acea perioadă şi condus de Henry Ford II, l-a numit în funcţia de vicepreşedinte pe Lee Iacocca un tânăr dinamic, ambiţios, plin de idei şi care a susţinut de la început proiectul unui automobil sport accesibil numit T5.
Un prim prototip realizat de departamentul de design al producătorului american condus de Joseph Oros de origine romană a fost finalizat în august 1962 şi a fost denumit Ford Cougar.
Dezvoltarea primului prototip experimental a demarat în 1962, el fiind finalizat în numai 21 de zile de către Gene Bordinat şi a fost prezentat pe data de 7 octombrie 1962 cu ocazia Grand Prix-ului Statelor Unite din Watkins Glen – New York. Acesta a fost botezat Mustang I după numele unui avion de luptă din cel de-al doilea război mondial denumit Mustang P-51. Ford-ul Mustang I dispunea de o caroserie tip roadster cu două locuri şi era echipat cu un motor cu 4 cilindri în V cu capacitatea de 2L şi care dezvoltă 90 CP. Acest propulsor era amplasat central şi era împrumutat de la modelul german Taunus 20M.
În vara anului 1963, un nou prototip denumit Mustang II a fost finalizat. Acesta avea caroserie de tip cabrio cu 4 locuri şi dispunea de un motor V8 de 4.7L (271 CP) amplasat frontal.
Mustang II fiind prototipul care se apropia cel mai mult de varianta finală a modelului de serie care trebuia să fie lansat în primul trimestru al anului 1964. Către sfârşitul anului 1963, designul noului model Mustang pentru producţia de serie a fost finalizat. Acesta avea o siluetă simplă, foarte plăcută şi modernă pentru acea perioadă fiind „împodobită” cu mai puţin crom pe ornamente decât se obişnuia. Cu acest nou concept de design, Ford a inaugurat o nouă clasă de automobile sport denumită de americani „Pony Car”.
Conducerea Ford Motor Company a demarat producţia de serie a noului Mustang pe data de 9 marie 1964 la fabrică din Deaborn – statul Michigan, în timp ce lansarea oficială pentru presă a avut loc la pe data de 14 aprilie 1964 la World’s Fair în Flushing Meadows, New York unde au participat circa 2000 de ziarişti. După prezentarea noului Ford Mustang făcută de Lee Iacocca, jurnaliştii auto prezenţi au putut conduce maşina pe un traseu impresionant că lungime, de 750 mile (1.200 km).
Traseul a legat Country Club-ul din Westchester, New York, acolo unde ziarişti au luat masa, de centrul Ford de dezvoltare din Dearborn, Michigan. În data de 17 aprilie a avut loc prezentarea pentru public în direct pe cele trei canale naţionale unde circa 29 de milioane de telespectatori americani au putut admira noul Ford Mustang în diferite clipuri publicitare. După doar 24 de ore au fost solicitate numai puţin de 22.000 de comenzi ferme. Departamentul de vânzări estimase că noul Mustang nu va atinge 100.000 unităţi în primul an pe piaţă, însă primele 100.000 unităţi au fost vândute în primele trei luni.
Încă de la lansare Mustangul promitea. Mulţi specialişti au considerat lansarea Ford-ului Mustang cea mai de succes lansare din istoria automobilului când după numai un an de zile de la lansare se comercializaseră deja 418.812 de exemplare. Lee Iacocca a intuit perfect dorinţele publicului american de atunci şi mai ales ale tinerei generaţii rebele de americani care doreau să aibă propriul său automobil. Acestea erau: preţul accesibil de 2.368 $ SUA – versiunea de bază, design-ul captivant, performanţe sportive, habitaclul spaţios pentru 4 persoane, posibilitatea de a putea personaliza automobilul după propriile preferinţe, 15 variante diferite de culori la exterior, 5 tipuri de design pentru interior şi o listă lungă de dotări opţionale: aer condiţionat, tapiţerie din piele, servodirecţie, radio FM, consola centrală, diferenţial autoblocant, acoperiş din imitaţie de piele, jante din aliaj, geamuri cu tentă fumurie etc. Preţul unei versiuni „full option” ajungea la un preţ de circa 3500 $ SUA.
De la debut, Mustang-ul a fost disponibil în două variante de caroserie: coupe şi cabrio, ambele cu 4 locuri iar ca motorizări: un „6 în linie” de 2.8L care dezvoltă 101 CP precum şi un V8 tipic american de 4.2L care furniza 164 CP. Către sfârşitul anului 1964 acesta din urmă a fost înlocuit cu unul de V8 de 4.7L care era oferit în 3 variante de putere 200, 225 şi 271 CP. Capacităţile erau exprimate în cubic inch de unde şi versiunile 260; 289 şi 289HP.
Dacă stilul original şi remarcabil a sedus pe loc numeroşi cumpărători, partea mecanică provenea în mare parte de la modelul compact familial Falcon. Mustang-ul era conceput după soluţia clasică: motor amplasat în faţă longitudinal şi transmisie pe roţile din spate. În standard era oferită o cutie manuală cu 3 trepte iar opţional una manuală cu 4 trepte sau automată tip „Cruise-O-Matic” cu 3 trepte. Suspensia faţă era cu roţi independente şi arcuri elicoidale iar cea din spate cu axa rigidă şi arcuri lamelare.
Sistemul de frânare era servo asistat fiind prevăzut cu tamburi la ambele punţi, opţional cu discuri pe faţă.
Direcţia era de tip cu circuit de bile, servo asistată opţional. Spre deosebire de modelul Falcon, specialiştii de la Ford au conceput pentru Mustang un şasiu uşor şi rigid aşa cum trebuia pentru un model cu pretenţii sportive.
În primăvara anului 1965 este lansată o nouă variantă de caroserie coupe „Fastback” care avea o linie sportivă foarte reuşită şi oferea 4 locuri la interior. În cursul acelui an a fost introdusă o nouă motorizare de bază de tip „6 în linie” de 3.3L (120 CP) precum şi o versiune sportivă denumită GT care oferea suspensii mai ferme, dotate cu bare anti ruliu, direcţie cu demultiplicare mai scurtă şi frâne cu discuri pe puntea faţă în standard. Versiunea GT dispunea de o motorizare V8 de 4.7L (225CP) şi se remarca la exterior prin nouă grilă faţă cu faruri suplimentare şi jantele din aliaj cu design sport.
Tot în 1965, pilotul şi preparatorul american Carroll Shelby a prezentat versiunea GT 350 Fastback
produsă în serie limitată şi al cărui motor V8 de 4.7L dezvolta 306CP în versiunea de stradă şi 360CP în cea de competiţie.
În anul 1966 s-a consemnat recordul de vânzări pentru Ford-ul Mustang cu 607.568 de exemplare vândute iar către sfârşitul acelui an de pe benzile de montaj este produs exemplarul cu numărul 1 milion. În cursul aceluiaşi an interiorul a beneficiat de o nouă planşa de bord şi au fost oferite noi dotări.
În 1967 modelul a beneficiat de un prim face-lift fiind operate retuşuri la exterior şi interior în timp ce dimensiunile exterioare au fost uşor majorate. Cu aceste modificări, Ford-ul Mustang intra în categoria Muscle-car.
În acelaşi timp sunt prezentate noi versiuni de echipare mai luxoase şi oferite noi dotări. În acelaşi an este lansată o nouă versiune sportivă denumită 390GTA Fastback şi echipată cu un motor V8 de 6.4L care dezvoltă 320 CP şi permitea o viteză maximă de 220 Km/h şi acc. 0-100Km/h în 7.5 sec. Tot în 1967 sunt lansate versiunile super sport dezvoltate de Carroll Shelby şi fabricate în serie limitată: GT 500 şi GT 500KR (King of Road) dotate cu un motor V8 de 7L care dezvoltă 360 şi respectiv 400CP permiţând o viteză maximă de circa 240km/h şi acc. 0-100km/h în 6.8 –6.5 sec.
Anul 1968 aduce o reînnoire parţială a gamei de motoare, acum fiind oferite numai puţin de 9 motorizări. În acelaşi an sunt lansate două noi versiuni: una luxoasă denumită High Country Special şi una super sport 428 Cobra Jet al cărui motor V8 de 7L furniza 335CP.
În anul 1969 a fost realizat un nou face-lift atât la exterior cât şi la interior în timp ce echipamentul standard a fost îmbunătăţit iar lista de opţionale a fost mărită substanţial.
În acelaşi timp au fost lansate 6 noi versiuni sport şi super sport: Mach 1, Grande, Boss 302, Boss 429, Shelby 350GT şi Shelby 500GT.
În 1970, partea frontală a fost uşor restilizată având acum cu design uşor agresiv.
În cursul anului 1971 a fost realizat primul face-lift major al modelului Mustang. Principalele modificări au fost de ordin estetic prin restilizarea amplă a părţii frontale şi posterioare în timp ce linia laterală a rămas în mare fidelă originalului. În acelaşi timp interiorul a fost complet redesenat iar dimensiunile au fost uşor majorate inclusiv ampatamentul de unde a rezultat un habitaclu mai spaţios.
Lista de dotări standard şi opţionale a fost de asemenea mărită. Tot în 1971 versiunile Boss 302 şi Boss 429 au fost înlocuite cu versiunea Boss 351. Un an mai târziu sunt lansate două noi versiuni super sport: 351HO şi 351 Cobra Jet.
În anul 1973, odată cu introducerea normelor de poluare şi siguranţa din SUA, gama de motoare s-a redus la numai trei propulsoare. În toamna anului 1973 se încheie producţia primei generaţii de Ford Mustang cu 2.978.271 de exemplare, aceasta fiind produsă în fabricile din: Dearborn, Metuchen şi San Jose.
În septembrie 1973 are loc lansarea celei de a doua generaţie a modelului Mustang, cunoscut şi ca Ford Mustang II. Realizat sub conducerea lui Lee Iacocca şi având numele de cod Arizona, Mustang ÎI era inspirat din stilul european atât ca design cât şi din punt de vedere tehnic, acesta beneficiind de o caroserie mai compactă, motoare mai economice şi trebuia să facă fata crizei petroliere survenite în cursul anului 1973.
La debutul comercializării au fost propuse două variante de caroserie: coupe şi fastback, ambele cu 4 locuri precum şi două variante de motorizare: un „4 în linie” de 2.3L (89CP) şi un V6 de 2.8L (105CP). Dezvoltat pe platforma modelului subcompact Pinto, Mustang II era conceput după soluţia clasică: motor amplasat în faţă longitudinal şi transmisie pe roţile din spate. În standard era oferită o cutie manuală cu 4 trepte iar opţional una manuală cu automată cu 3 trepte. Suspensia faţă era cu roţi independente şi arcuri elicoidale iar cea din spate cu axă rigidă şi arcuri elicoidale. Sistemul de frânare era servo asistat fiind prevăzut cu discuri pe faţa şi tamburi pe spate în timp ce direcţia era servoasistată opţional.
În 1974 este lansată o nouă variantă de caroserie de tip hard top stilizată de firma Ghia având la interior 2+2 locuri şi este disponibilă o nouă motorizare V8 de 4.9L care dezvoltă 142CP.
În cursul anului 1976, Mustang II a beneficiat de un uşor face lift şi sunt introduse noi dotări printre care şi acoperişul detaşabil tip T-top pentru varianta de caroserie fastback. Tot acum este lansată o nouă versiune sportivă denumită Cobra II având echipat motorul V8 de 4.9L şi care dispunea de un kit aerodinamic complet.
La începutul anului 1979 este lansată a treia generaţie a Ford-ului Mustang, aceasta fiind dezvoltată sub conducerea lui Jack Telnack. Realizat pe platforma Fox din cadrul grupului Ford, aceeaşi cu cea a modelelor Ford Fairmont şi Mercury Zephyr, Mustang III a fost disponibil în două variante de caroserie: coupe şi
hatchback, ambele cu 4 locuri şi cu trei motorizări: un „4 în linie” de 2.3L (89CP), un V6 de 2.8L (111CP) şi un V8 de 5L (142CP). De asemenea au fost propuse două versiuni de echipare bază şi Ghia. Transmisia se realiza pe roţile din spate şi era asigurată de o cutie manuală cu 4 trepte sau opţional de una automată cu 3 trepte. Suspensia faţă era cu roţi independente şi arcuri elicoidale iar cea din spate cu axa rigidă şi arcuri
elicoidale. Sistemul de frânare era de tipul mixt cu discuri pe faţă şi tamburi pe spate fiind servo asistat în timp ce direcţia era servo asistată în standard.
În 1980 sunt oferite 3 noi motorizări: un „4 în linie” de 2.3L turbo (140CP), un „4 în linie” de 3.3L (88CP) care înlocuia în gama V6 de 2.8L precum şi un V8 de 4.2L (121CP). Tot acum este oferită versiunea sportivă Cobra care beneficia de un kit aerodinamic iar ca opţiuni acoperişul detaşabil T-top şi cel din imitaţie de piele.
În cursul anului 1982 este realizat un uşor face lift care a vizat atât exteriorul cât şi interiorul. În acelaşi timp au fost introduse noi dotări şi noi versiuni de echipare: L, GL, GLX şi GT precum şi o nouă motorizare V8 de 4.9L (175CP). Opţional a fost propusă o nouă cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Un an mai târziu, după o pauză de 10 ani este lansată varianta de caroserie cabrio cu 4 locuri.
În 1984 este lansată versiunea specială SVO care dispunea de un kit aerodinamic, de dotări suplimentare în timp ce puterea motorizărilor „4 în linie de 2.3L turbo şi V8 de 4.9L a fost majorată la 177 şi respectiv 190CP. În acelaşi timp suspensia spate a fost reproiectată.
În 1986, Mustang-ul III beneficiază de un face-lift major. Modificările au fost de ordin estetic în timp ce interiorul a fost complet redesenat. Au fost propuse noi dotări iar ca versiuni de echipare: LX şi GT. Tot acum a fost oferit opţional un kit aerodinamic denumit Aero în timp ce motorul V8 de 4.9L furniza 225CP, graţie sistemului de injecţie electronic.
În 1990 sunt oferite în premieră dispozitivul de protecţie la impact frontal tip airbag pentru şofer şi centurile de siguranţă în 3 puncte pentru locurile din spate.
În 1992 este realizat un uşor face lift care a vizat exteriorul. Un an mai târziu este lansată o nouă versiune sportivă denumită SVT Cobra şi fabricată în serie limitată de 5000 de exemplare. În acest caz puterea maximă dezvoltată era de 235CP iar transmisia era asigurată de o cutie manuală în 5 trepte. În septembrie 1993 producţia modelului este stopată, numărul de exemplare produs fiind de peste 1.5 milioane.
Cu ocazia Salonului Auto de la Detroit din 1994 este lansată cea dea patra generaţie a Ford-ului Mustang. Având numele de cod SN-95, noul Mustang IV era conceput pe noua platformă Fox-4 a grupului Ford şi avea un design atractiv tip „new edge” realizat sub conducerea lui Patrick Schiavone. De la debut au fost oferite două variante de caroserie: coupe şi cabrio, ambele cu 4 locuri iar ca motorizări un V6 de 3.8L (145CP) şi un V8 de 5L (215CP). Acesta din urmă fiind înlocuit după doi ani cu unul complet nou V8 de 4.6L (218CP) având distribuţie cu 4 supape pe cilindru. În serie era oferită o cutie de viteze manuală în 5 trepte iar opţional una automată în 4 trepte. Sistemul de frânare era servo asistat fiind prevăzut cu discuri ventilate în
faţă, discuri pline în spate şi dispozitiv antiblocaj ABS. Au fost propuse trei versiuni de echipare: baza, GT şi GTS, un an mai târziu fiind lansate două versiuni super sport: Cobra, SVT Cobra şi Cobra R ultima dotată cu un motor V8 de 5.8L (304CP).
În decembrie 1998 este realizat un face-lift ce a vizat atât exteriorul cât şi interiorul. În acelaşi timp au fost introduse noi dotări iar puterea motoarelor V6 de 3.8L, V8 de 4.6L şi V8 de 5.8L graţie unor modificări a crescut la 193, 264 şi respectiv 324CP.
În 2001 sunt lansate două noi versiuni sport fabricate în serie limitată: GT Bullitt şi Mach 1.
În primăvara anului 2002, versiunea sportivă Cobra a beneficiat de un motor V8 de 4.6L supaalimentat cu compresor care permitea dezvoltarea a 395CP.
În toamna anului 2003, după o carieră de aproape 10 ani şi circa 1.5 milioane de exemplare, producţia Mustang-ului IV este oprită.
La Salonul Auto de la Detroit din 2004 este lansată a cincea generaţie Ford Mustang. Realizat pe platforma D2C, Mustang V avea un design inspirat puternic din prima generaţie, stilul de design fiind numit „retro-futurism” de către J Mays, şeful departamentului de design Ford. Încă de la lansare au fost disponibile două variante de caroserie: coupe-fastback şi cabrio, ambele cu 2+2 locuri, două versiuni de echipare: bază
şi GT precum şi două propulsoare: un V6 de 4L (210 CP) şi un V8 de 4.6L (300 CP). În serie era oferită o cutie de viteze manuală în 5 trepte sau opţional de una automată în 5 trepte.
Suspensia faţă era de tip McPherson iar cea spate de tip Panhard cu axa rigidă şi trei braţe, opţional se oferea suspensie spate independentă. Printre dotările oferite în premieră pentru Mustang se înscriu: sistemul de control al tracţiunii şi cel de control al stabilităţii. Noul Mustang V avea însă să devină un succes aproape instant, devenind extrem de popular în Statele Unite şi nu numai.
În 2007 este lansată versiunea sportivă Shelby GT 500 realizată de Corroll Shelby şi fabricată în serie limitată. Aceasta era dotată cu un motor V8 de 5.4L cu compresor care dezvoltă 500CP. Un an mai târziu este lansată versiunea Shelby GT 500KR (King of Road) al cărui motor furniza 540CP.
În februarie 2008 este prezentată versiunea specială Bullitt al cărui motor dezvolta 320CP. Un an mai târziu cu ocazia aniversării a 45 de ani de la lansarea primei generaţii Mustang sunt lansate ediţiile limitate: 45th Anniversary Edition şi Iacocca Silver 45th Anniversary.
În primăvara anului 2009 este realizat un face-lift atât la exterior cât şi la interior, în acelaşi timp fiind introduse noi dispozitive de siguranţă. În 2010 versiunea sport Shelby GT500 beneficiază de o nouă motorizare V8 de 5.4L (540CP) având distribuţie variabilă şi compresor.
În 2011 este introdusă o nouă motorizare de bază V6 de 3.7L cu distribuţie variabilă (ŢI-VCT) care dezvoltă 305CP şi înlocuia în gama pe cel de 4L cu aceeaşi configuraţie. În acelaşi timp a fost oferită în standard o nouă cutie de viteză manuală cu 6 trepte şi opţional una automată tot cu 6 trepte. Un an mai târziu, propulsorul V8 de 4.6L este înlocuit cu unul nou V8 de 5L având distribuţie variabilă (ŢI-VCT) care dezvoltă 415CP. Tot în 2012 sunt lansate: versiunile super sport: Boss 302 dotată cu motorul V8 de 5L care în acest caz dezvoltă 440CP şi Cobra Jet – 50 exemplare având un motor V8 de 5.4L supraalimentat (430CP).
La începutul anului 2013, Mustang V a beneficiat de un uşor face-lift iar versiunea sportivă Shelby GT500 a fost dotată cu motorul V8 de 5.8L supraalimentat care dezvoltă 662CP şi permitea o viteză maximă de top de 325km/h. Către finele anului 2013, producţia Mustang-ului V este oprită aceasta însumând în aproape 10 ani de carieră peste 1 milion de exemplare.
Cu ocazia aniversării a 50 de ani de la lansarea modelului, anul acesta în ianuarie la Salonul Auto de la Detroit a fost lansată a 6-a generaţie a modelului Mustang.
Pe lângă succesul comercial, Ford-ul Mustang s-a remarcat şi în competiţiile sportive cu motor, reuşind să câştige în campionatul automobilelor de turism modificate (NASCAR) cu versiunile preparate de Caroll Shelby în 1965, 1966 şi 1967 precum şi la categoria „turism” în turul Franţei în 1964 prin pilotul belgian Jacky Icks sau în zilele noastre câştigarea campionatului Grand-Am Koni Challenge la ediţia din 2008 şi
2009 atât la piloţi, echipe cât şi la constructori. Totodată Mustang-ul a fost distribuit şi în câteva roluri cinematografice:
în „Goldfinger” cu actorul Sean Connery în rolul agentului James Bond (1964), în „Lt. Bullitt” interpretat de actorul Steve McQueen (1968), în „Jandarmul se însoară” cu Louis de Funes (1970), în „Diamonds Are Forever” cu James Bond interpretat de Sean Connery (1971) sau în” Dispari în 60 de secunde” cu Nicolas Cage (2000).
Ford-ul Mustang s-a arătat a fi un foarte reuşit model coupe de turism, succesul sau comercial confirmă fără drept de apel acest lucru. Datorită succesului primei generaţii Mustang, Ford a continuat tradiţia cu următoarele generaţii lansate în 1974, 1979, 1994 şi 2005 iar în luna aprilie 2008 a fost fabricat
exemplarul cu numărul 9 milioane.
