La ediția din 1958 a Salonului Auto de la Londra, constructorul britanic Aston Martin a luat prin surprindere atât presa de specialitate cât și vizitatorii salonului prin prezentarea modelului DB4 din categoria GT(Grand Turismo) ca succesor direct al modelului DB MKIII care beneficia de un design ″revoluționar″ în stil italian, dar și de unele soluții tehnice avansate.
Odată cu demararea comercializări din februarie 1959 a modelului DB4, pentru firma britanică Aston Martin începea o nouă perioadă de succese datorită utilizării pe scară largă a motoarelor cu 6 cilindri în linie, atât pe modelele de serie cât și pe cele de competiție, care au ajutat marca britanică să fie cunoscută la nivel mondial. Totodată, DB4 a fost primul model Aston Martin asamblat în noua locație de la Newport Pagnell din Buckinghamshire.
Comparativ cu modelele anterioare pur sportive cu design conservator ale constructorului britanic, apărute după cel de-al doilea război mondial, modelul DB4 avea un design aparte, era sofisticat şi în același timp rafinat, mulți specialiști și jurnaliști considerându-l un excelent model Grand Turismo care reușea să combine la cel mai înalt nivel: luxul, performanțele sportive și confortul. Linia elegantă a caroseriei realizată de carosierul italian Touring a fost păstrată cu unele mici îmbunătățiri de ordin stilistic şi la modelele succesoare DB5 şi DB6. Caroseria de tip coupe a fost denumită ″Superleggera″ (super ușoară în italiană) de către carosierul Touring datorită soluției tehnice folosite în construcția acesteia cu panouri din aluminiu montate pe un șasiu tubular din oţel.
Interiorul configurat după schema cu 2+2 locuri era finisat cu materiale nobile precum: pielea Connolly pentru tapițerie, lemnul pentru volan, cromul pentru butoane și instrumentele de măsură din bord iar în echiparea standard erau incluse: reglajul volanului, radioul, ceasul și torpedoul cu cheie.
Motorul, proiectat de inginerul Tadek Marek și testat pe modelul de competiție DBR2-370 care a concurat în cursa de 24h de la Le Mans, era unul cu 6 cilindri în linie amplasat frontal, longitudinal având blocul motor și chiulasa realizate din aluminiu, cilindreea de 3.670 cmc, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu două carburatoare dublu corp tip ŞU. Acesta dezvolta o putere maximă de 240 CP la 5.500 rpm și un cuplu maxim de 240Nm la 4.250 rpm, asigurând o viteză maximă de peste 225 Km/h și o accelerație de la 0 la 100 Km/h în circa 9 secunde. Cu aceste performanțe, GT-ul britanic era unul dintre cele mai rapide automobile de serie din acea perioadă.
Pentru suspensia față, tehnicienii britanici au optat pentru o soluție cu brațe duble transversale, iar pentru cea din spate pentru o axă rigidă, brațe longitudinale și traverse tip Watt, ambele punți fiind prevăzute cu arcuri elicoidale și amortizoare telescopice. Ambreiajul cu dublu disc, sistemul de frânare servoasistat și prevăzut cu discuri Dunlop pe ambele punți precum și direcția cu cremalieră reprezentau soluții tehnice avansate pentru acea perioadă fiind întâlnite destul de rar chiar și la automobilele cu caracteristici sportive.
Dimensiunile și greutatea (L x l x h – 4.480 x 1.676 x 1.321m respectiv 1.308 kg) modelului britanic se încadrau în limitele clasei medii europene din acea perioadă.
La debutul comercializării, Aston Martin DB4 era oferit la un preţ de 3.976 lire sterline iar cotația actuală a unui exemplar în versiunea de bază aflat în stare bună este de circa 280.000 euro.
Ziariștii de la publicația britanică Autocar care au testat în premieră Aston Martin-ul DB4 au concluzionat următoarele : ″DB4 este un automobil ideal de tip GT (Grand Turism) pentru distanțe lungi, cu care se poate parcurge într-un timp scurt o distanță foarte mare. Automobilul este rapid, rafinat și manierat fiind plăcut de condus. Controlul mașinii, cel puțin la exemplarul testat, este un pic greoi, aceasta nefiind o mașină ușoară. Chiar dacă automobilul are performanțe ridicate, el este totuși maleabil fiind lejer de condus chiar în traficul aglomerat din orașe și care în final nu este unul frustrant″; ″…direcția este una sigura, chiar daca este puțin mai greu de manevrat la curbele strânse, ținuta de drum în linie dreaptă este excelentă, suspensia oferă un confort bun la rulare iar sistemul de frânare este performant înregistrând distanțele cele mai mici de oprire de până atunci obținute de echipa de testare Autocar″.
În septembrie 1959 este lansată versiunea sportivă DB4 GT realizată într-o serie limitată de 75 unități. Aceasta se deosebea de prin partea frontală restilizată cu faruri carenate și studiată din punct de vedere aerodinamic. De asemenea DB4 GT dispunea de o priză de aer pe capotă de dimensiuni majorate precum și de unele elemente ale caroseriei realizate din aluminiu, magneziu și plexiglas pentru reducerea masei totale care în acest caz era cu 69 kg mai mica decât a versiunii standard.
Versiunea GT avea un ampatament ușor scurtat pentru o mai bună manevrabilitate și era dotat cu un motor cu 6 cilindri de 3.8L care dezvolta 302 CP și beneficia de alimentare cu trein carburatoare dublu corp Weber
și aprindere cu două bujii pe cilindru. Mulțumită acestui motor Aston Martin DB4 GT era capabil de performanțe demne de un model de competiție. Astfel, viteza maximă atinsă era de 246 Km/h iar un sprint de la 0 la 100 Km/h se putea realiza în doar 6.2 secunde.
Pe baza versiunii DB4 GT a fost realizată special pentru competiții de către carosierul italian Zagato versiunea DB4 GT Zagato prezentată la Salonul Auto de la Londra din 1960 și care beneficia de o caroserie ultra ușoară, atent elaborată din punct de vedere aerodinamic. Grație unor îmbunătățiri, propulsorul de 3.8L al acestei versiuni reușea să furnizeze 314 CP și permitea performanțe ușor superioare. Construit într-un număr limitat de 20 unități, Aston Martin DB4 GT Zagato a concurat cu succes în numeroase curse, inclusiv la edițiile din 1961 și 1962 ale cursei de anduranță de 24h de la Le Mans fiind pilotat de Jim Clark si Roy Salvadori.
Tot pe baza lui DB4 GT a fost realizat sub formă de prototip de către carosierul Bertone versiunea DB4 GT Jet prezentată la ediția din 1961 a Salonului Auto de la Geneva.
Cu ocazia prezentării în februarie 1960 a seriei II a modelului britanic sunt introduse opțional noi dotări premium precum: geamurile cu acționare electrică și overdriver-ul pentru cutia de viteze.
În aprilie 1961 este introdusă cea de-a treia serie care dispunea de blocuri optice spate cu design nou, de unele elemente cromate suplimentare la exterior și de dotări noi opționale: retrovizoare exterioare și antenă radio. În același timp a fost disponibilă opțional o cutie de viteze automată cu 3 trepte de producție Borg-Warner.
Odată cu lansarea în septembrie 1961 a seriei IV a modelului DB4 care beneficia de o grilă frontală cu design nou, este introdusă o nouă versiune sportivă intermediară denumită Vantage. Mulțumită alimentării cu 3 carburatoare dublu corp tip SU, motorul de 3.7L reușea să
dezvolte în acest caz 266 CP permițând versiunii Vantage performanțe ușor superioare. Din această versiune au fost construite un număr total de 168 exemplare din care 32 exemplare având caroserie cabrio, cele mai multe dintre ele dispunând de o parte frontală similară cu cea a versiunii DB4 GT. Pe lângă acestea au mai fost construite un număr de 14 unități dotate cu motorul de 3.8L de la DB4 GT, în acest caz versiunea fiind denumită Vantage GT.
În octombrie 1961 demarează comercializarea variantei de caroserie cabrio denumită Convertible si care era propusă în două versiuni: standard (240 CP) și Vantage (266 CP). Contra cost, pentru această variantă, constructorul britanic oferea clienților posibilitatea optării pentru un hardtop. Producția totală a variantei cabrio a însumat 70 exemplare.
În octombrie 1962 are loc lansarea celei de-a cincea serie a GT-ului britanic care beneficia de o caroserie cu dimensiuni ușor majorate cu avantaje în privința spațiului interior, de roți cu diametru ușor redus și de o parte frontală restilizată dotată cu faruri carenate din plexiglas inspirată de la versiunea DB4 GT. Tot acum au fost introduse dotări suplimentare de confort și o nouă gamă de culori la exterior. Între anii 1958-1963 modelul DB4 a fost fabricat în 1.204 exemplare în cinci serii, modelul fiind înlocuit în 1964 cu modelul DB5.
