Anii 80 au fost niște ani în care se punea o baza extrem de important pe învățământ. Cei care am făcut şcoala în acea perioadă, ne amintim nu doar de infernalele zile de ”muncă patriotică”, în care eram cărați pe câmpurile patriei unde eram puși, copii de 12-13 ani, să prășim cu sapa porumbul câte 10-12 ore pe zi în soare pe niște câmpuri care parcă nu se mai terminau, ci și de stressul examenelor, de infernalele probleme din ”Gheba” sau ”Olivotto”, de sutele de cărți pe care le citeam și cărora trebuie să le scriem rezumate, de orele petrecute la lumina lumânării sau a lămpii de gaz, pentru a ne face temele, de cozile interminabile LA LIBRĂRII, unde stăteam cu orele așteptând să se bage vreo carte bună, carte pe care o cumpăram ”la pachet” cu vreo cuvântare de a ”Tovarășului”, de rușinea pe care o simțeam în cazul în care, daca făceam câte o trăznaie ”ni se lua cravata” pentru câteva zile în semn de pedeapsă … Într-un cuvânt – de școală.
Spre deosebire de acum, învățam câte 6 ore pe zi, de luni până sâmbătă, iar printre materii aveam și niște ore care aveau să ne folosească în viitor, precum ”Lucru manual” sau ”atelier”, unde învățam să facem diverse chestii care să ne ajute
în viață (apropo – câte fete de 18 ani știu astăzi să coasă un nasture, sau câți băieți de 18 ani știu să bată un cui ?) , iar examenele de admitere la Liceu, Treapta a 2-a sau Facultate, erau niște praguri care îți puteau marca destinul în viață … Și se muncea din greu pentru ele.
Ținând cont de acestea, pot spune că generațiile acelor vremi, terminau şcoala cu un bagaj educational destul de ridicat, iar Profesorii erau nu doar capabili și bine pregătiți ci și respectați. Și au venit anii 90, anii ”schimbării”. De la 6 zile x 6 ore s-a trecut la 5 zile x 4-5 ore, au apărut ”Fabricile de Diplome”, examenele au început să fie trecute ”contra-cost”, învățământul subfinanțat a alungat o mare parte din oameni capabili (când ai de ales între a fi Profesor cu 1.000.000 lei/lună sau a fi vânzător cu 2.000.000 – ce alegi
? De cei și mai capabili, care primeau oferte mult mai mari de la firme private, nici nu mai vorbesc … Totuși trebuie să-ți hrănești copii …), iar în învățământ a apărut o noua specie : ”idiotul ratat”. Acesta era acel individ, care era atât de prost, încât nu își găsea de lucru nicăieri în mediul privat așa că, pentru a supraviețui, se angaja în învățământ, chiar daca era cel mai prost plătit domeniu … Dar nu găsea în altă parte !
Acești idioți ratați au început să pregătească copii … care – coroborat și cu scăderea nivelului de exigență la examene, cu schimbarea scalei valorilor in societate a început să producă idioți în serie … Evident nu trebuie generalizat, mai sunt și excepții, dar în mare parte aceste excepții nu sunt rodul școlii ci rodul UNOR PROFESORI sau al FAMILIEI si MEDIULUI din care provin. Iar mare parte din aceste excepții (oameni extraordinari, care am putea să ne mândrim), populează astăzi multinaționalele în sediile lor din SUA, Europa sau Asia, foarte puțini rămânând aici … tocmai pentru că nu au loc de idioții de serviciu.
Acei idioți fabricați în anii 90, care nu au reuşit să își găsească locul într-un mediu concurențial, al economiei private, pentru că trebuiau să supraviețuiască cumva, au început să se infiltreze în locuri unde nu prea conta pregătirea sau capacitatea: Administrație Locală, Învățământ, Clasă Politică, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, Diverse instituţii și organisme ”de control”, etc.
Rezultatul ? Îl vedem și îl trăim astăzi. Peste 80% din cei care populează instituțiile bugetare sunt persoane incapabile să înțeleagă ceva din ce se întâmplă în jurul lor. Sunt indivizi care habar nu au cum funcționează societatea, economia, de unde le vin banii pe care îi primesc … si chiar îi primesc din greu … sau și mai grav .. nu știu să lege 2 cuvinte.
Aș dori să vă întreb sincer, dacă v-ați mai face o firma, ați avea curaj să numiți ca Director General, oameni ca Dăncilă sau Ciucă ? Și aceștia sunt încă din generația în care se mai făcea carte … Daca vorbim de oameni, din generația nouă precum Iulian Bulai sau Raluca Turcan .. lucrurile sunt și mai grave… Iar această generație, va forma la rândul ei alți idioți, mai idioți decât ei, care la rândul lor vor forma alți idioți … și mai idioți … și tot așa.
Până în 90, când se transmitea Teleenciclopedia (una din puținele emisiuni de știință din acea perioadă), 90% din populație era cu ochii pe televizor. Acum același rating l-ar avea un concert cu Tzancă Uraganul …
Bine, bine, veți spune că sunt un nostalgic comunist și vreau revenirea la acea perioadă. Evident că nu ! Vă jur că nu îmi e dor de serile la lumânare, de cozile la mâncare, de 2 ore de program TV în care să văd doar Discursurile Tovarășului și emisiuni omagiale, de rațiile la pâine, benzină sau lapte, de imposibilitatea de a merge în vizită, chiar și în Bulgaria vecină și Prietenă (de Iugoslavia cea ”capitalistă” nu mai vorbesc), de teroarea Securității sau de zilele nesfârșite de ”muncă patriotică” în agricultură sau ”la Canal”.
Doar că aș dori ca învățământul să nu se facă doar de dragul de a găsi de lucru unor profesori ci să se facă în parteneriat cu noi, cei care producem banii pentru țara asta și anume sectorul economic.
Acum e mare frăsuială cu ”Legile Educației” din marele Rahat Pansat ”România Educată” … Păi cum naiba să vorbim de niște legi ale educației, când la realizarea lor nu au fost consultați cei care vor folosi produsul acestor legi (copii) și anume MEDIUL ECONOMIC.
Noi știm cel mai bine ce ar trebui să știe un copil la terminarea Liceului / Facultății. Curricula trebuie făcută în funcție de nevoile noastre, ale economiei, nu de dragul de a produce absolvenți inutili. Când angajați un mecanic auto vă interesează că nu știe să rezolve o ecuație diferențială de gradul 2 ? Sau vă interesează să știe diferența dintre șurub și piuliță sau dintre o cheie tubulară și o cheie franceză ? (de diferența între imbus si Torx nu mai zic nimic).
Și aici ajungem la esența problemei. Atât timp cât învățământul va fi coordonat de oameni care nu au muncit nici măcar o zi în viața lor într-un mediu real (extrapolând, economia nu va fi condusă de oameni care nu au muncit o zi ca să producă ceva), țara asta se va duce doar în jos, idioții vor produce și mai mulți idioți, iar cei care doresc într-adevăr să facă ceva în viață, vor merge pe principiul clasic : ”Nu lăsa şcoala să îți strice educația !”.
Vă imaginați că în ultimii ani, economia României a fost condusă de oameni care nu au produs NIMIC, NICIODATĂ și nu au avut în subordine nici măcar un angajat ? Cum să înțeleagă ei procesele ce stau la baza dezvoltării țării ? Vă dați seama că educația a fost coordonată, în ultimii 30 de ani, de oameni care NICIODATĂ nu au stat de vorba măcar cu mediul privat la o discuție simplă, de genul ”Ia zi bă Coaie, cam ce specializări ai nevoie în fabrica ta, pentru următorii 10-15 ani, daca ai vrea să te dezvolți?” … Iar ăştia din privat am fi spus : ”Ne trebuie electricieni specializați pe panouri solare, sau centrale eoliene, pentru că în direcția aia se tinde în producția de energie, ne trebuie Programatori CNC și programatori Roboți Industriali, care să lucreze pe mașinile automate din fabricile pe care dorim să le construim, ne trebuie Mecanic auto care să știe mașini electrice și hibride sau Cutii de Viteze Automate” … și tot așa …
Apoi, ținând cont de asta, împreună cu reprezentanți ai Asociaţiilor Profesionale sau ai companiilor, se trecea la elaborarea curriculei, realizarea sau adaptarea manualelor, formarea profesorilor, dotarea atelierelor școală pe care să se facă practica, formarea instructorilor de practică …
Dar asta ar face cineva căruia îi pasă de Țară și de Viitorul ei . La noi însă … trebuie să acoperim normele didactice ale unor idioți incapabili să se adapteze mersului economiei și societății sau și mai mult, unor indivizi, care neștiind să facă nimic în viață și incapabili să se descurce într-o lume concurențială, preferă un scaun cald în ”sistemul de învățământ” și care – și mai rău – încearcă permanent ”să dea în cap” colegilor lor care chiar vor să facă ceva (și încă mai sunt în sistem oameni sufletiști, care vor să construiască ceva și să producă generații de oameni capabili.
Iar ca o concluzie pentru acest program ”România Educată”, să nu uităm , probabil cea mai bună descriere a stării de fapt, data chiar de Președintele României, la lansarea acestui program : ”Trebuie să pregătim oameni pentru meseriile viitorului … Dar care sunt aceste meserii ? Nimeni nu știe !”
Deci direcția în care ne îndreptăm e clară ! Nimeni nu știe ! Sau mai bine zis, cei care ne conduc, habar nu au în ce direcție mergem …
Noapte bună România … Scapă cine poate
