EGR-ul, fiind un sistem de reducere a emisiilor de oxizi de azot, este monitorizat de calculatorul de injecție cu scopul de a detecta posibilele defecte. Deoarece este un sistem de reducere a poluării, la detectarea unui defect EGR, se aprinde martorul MIL din bordul automobilului.
Diagnoza sistemului EGR constă în monitorizarea elementelor electronice care intră în componența acestuia:
- supapa EGR (2)
- supapa circuitului de răcire a gazelor recirculate (3)
- obturatorul pe circuitul de admisie (6)
- senzorul de temperatură a gazelor recirculate răcite (5)
Supapa EGR
În funcție de regimul de funcționare al motorului (turație și cuplu) debitul de gaze arse este ajustat de calculatorul de injecție prin deschiderea și închiderea supapei EGR. Poziția supapei este controlată cu ajutorul unui actuator electric (solenoid sau motor) sau cu un cilindru pneumatic (controlat electronic). Reglarea poziției supapei EGR este deosebit de importantă deoarece afectează cuplul motor și nivelul de
emisii poluante. Din acest motiv majoritatea supapelor EGR sunt prevăzute cu un senzor de poziție care transmite informația calculatorului de injecție. Datorită depunerilor de particule supapele EGR se pot bloca. În funcție de poziție, blocarea unei supape EGR poate să aibă impact asupra integrității motorului sau asupra emisiilor poluante. Astfel, dacă supapa EGR se blochează în poziția închis, gazele arse nu mai ajung în galeria de admisie iar emisiile de oxizi de azot cresc. Pe de altă parte, dacă supapa EGR se blochează în
poziția deschis gazele arse vor fi recirculate tot timpul în admisie și pot afecta funcționarea în siguranță a motorului datorită temperaturii ridicate.
Codurile OBD ale supapei EGR
Supapa de control a circuitului de răcire a gazelor arse
Unul din motivele pentru care se utilizează sistemele EGR este reducerea temperaturii de ardere din cilindru. Gazele arse dacă sunt introduse direct în galeria de evacuare, datorită temperaturii ridicate, nu au efect semnificativ asupra procesului de reducere a emisiilor de oxizi de azot. Începând cu normele de poluare Euro 4 majoritatea motoarelor diesel pentru automobile au fost echipate cu sisteme EGR răcite. Aceste sisteme utilizează un circuit cu radiator pentru răcirea gazelor de evacuare înainte ca acestea să fie introduse în motor.
Pentru răcirea gazelor arse de obicei se utilizează lichidul de răcire al motorului. Prin răcire se crește densitatea gazelor și se îmbunătățește eficiența sistemului EGR din două motive:
- scade temperatura de ardere din cilindru
- scade cantitatea de oxigen din gazele proaspete datorită densității mai mari a gazelor arse
Răcirea gazelor arse nu se face continuu ci numai după ce temperatura motorului atinge o anumită limită. Circuitul de răcire este prevăzut cu o supapă de by-pass care permite gazelor arse trecerea prin radiator sau ocolirea acestuia.
Codurile OBD ale supapei de răcire EGR
Senzorul de temperatură
Decizia de răcire a gazelor arse este luată de calculatorul de injecție pe baza informației primită de la senzorul de temperatură. Acesta citește temperatura gazelor de evacuare înainte să fie introduse în galeria de admisie.
Codurile OBD ale senzorului de temperatură
Obturatorul
Controlul debitului de gaze arde se poate face doar prin deschiderea/închiderea supapei EGR sau și cu ajutorul obturatorului de pe galeria de admisie. Obturator are forma constructivă simulară cu ceea a unui obturator utilizat pe motoarele pe benzină dar este utilizat în scop diferit.
Atunci când se dorește un debit mare de gaze arse în galeria de admisie obturatorul se închide, curgerea aerului proaspăt fiind restricționată iar debitului gazelor de evacuare mărit.
Codurile OBD ale obtuatorului
